Pentru cei mai mulți dintre noi, sărbătorile încep cu masa pregătită din timp, cu miros de cozonac (și sarmale) și familia care așteaptă cadourile. Pentru alții, sărbătorile încep cu verificarea echipamentului, cu pregătirea autospecialelor și cu alarma…aceea alarmă care poate suna oricând.

În subunitățile de pompieri, Crăciunul și Anul Nou arată diferit. Aceste sărbători nu sunt ignorate, colegii noștri împodobesc brăduți mici, pregătesc o masă improvizată, își fac urări, dar sunt trăite cu echipamentul la un metru distanță și cu gândul că, în orice clipă, liniștea se poate rupe.

,,De-a lungul celor zece ani în care am lucrat la tură, sărbătorile petrecute în subunitate au creat mici tradiții care ne-au ținut loc de familie: o masă împărțită, o urare spusă între două alarme, o glumă care mai rupea din dor. Atunci am înțeles cât de importantă este echipa, mai ales când ești departe de cei dragi, pentru că, în astfel de momente, colegii devin sprijinul tău cel mai real. Nu a fost ușor nici să explic copilului de ce în ziua de Crăciun sau de Anul Nou "tati" este la muncă, dar a crescut înțelegând că, uneori, binele altora depinde de noi. Am mutat de multe ori sărbătoarea acasă, doar ca să o putem trăi împreună, chiar dacă o zi mai târziu. O zi de Crăciun în subunitate are un amestec de liniște, emoție și pregătire, pentru că știm că oricând alarma poate suna, iar când sună, chiar și în cele mai frumoase zile ale anului, reacționăm cu aceeași responsabilitate ca în oricare alta. Acum, la program de 8 ore, din postura de comandant de subunitate, privesc cu multă apreciere colegii care rămân la tură în zilele de sărbătoare. Gândul meu este mereu alături de ei, pentru că știu exact ce înseamnă să fii acolo când familia te așteaptă acasă. Iar în spatele fiecărei intervenții din aceste zile stau lucruri care definesc orice pompier: curaj, devotament, dăruire și empatie, precum și puterea de a pune binele altora înaintea propriilor momente speciale.” și-a amintit colegul nostru, maior Termegan Florin.

 Pentru pompieri, o zi de sărbătoare nu este mai puțin riscantă. Din contră. De multe ori, aceste zile înseamnă incendii provocate de instalații electrice, coșuri de fum sau articole pirotehnice, accidente rutiere sau urgențe medicale care nu iau pauză.

La întrebarea ,,Ce simți când începe alarma într-o zi de sărbătoare? ”, plutonier adjutant Oprițoiu Cătălin mi-a răspuns: „Simt aceeași adrenalină și concentrare ca în orice altă zi. În momentul în care pornește alarma, nu mai ai timp să te gândești la calendar, ci doar la misiune. Totuși, este diferit, pentru că apare și emoția gândului că, prin intervenția noastră, salvăm sărbătoarea cuiva.”

„Echipa devine a doua familie din momentul în care intri pe poarta unității. Ne susținem în toate momentele, atât pentru buna desfășurare a intervențiilor, cât și pentru a menține moralul ridicat și a evita greșelile.” a spus plutonier Gârbovan Cosmin.

 Cel mai greu lucru nu este tura, ci absența de acasă. Faptul că nu sunt acolo într-un moment care, pentru majoritatea dintre noi, înseamnă familie, liniște și apropiere.

„În fiecare an, de Crăciun, păstrăm tradiția de a sărbători sosirea lui Moș Crăciun și de a oferi cadouri copiilor noștri, dar și celor care ne trec pragul cu colinda. Tura de serviciu este mai specială în zilele de sărbătoare, pentru că, deși nu suntem împreună, purtăm familia în suflet.” mi-a spus plutonier adjutant șef Petria Liviu Mirel.

,,La Stația de Pompieri Vânju Mare, colindătorii sunt primiți în fiecare an cu bucurie. Chiar dacă suntem la serviciu, aceste momente ne apropie de sărbători și ne fac să simțim legătura cu comunitatea și cu familiile noastre. ” a transmis maior Marinași Sorinel, comandantul Stației de Pompieri Vânju Mare.

 Toți vorbesc cu cei dragi la telefon, poate chiar și printr-un apel video scurt. Alții primesc poze cu cei mici lângă brad. Sunt și familii care au învățat să mute sărbătorile. Crăciunul se poate face și pe 27 decembrie sau Revelionul pe 2 ianuarie. Important e să fie împreună.

,,Este greu. Cum să explici unui copil că Moș Crăciun vine….dar tatăl lui nu? Le spun mereu adevărul - Tati îl ajută pe Moșul. Când un copil are nevoie de ajutor, Moșul mă sună pe mine. Copiii înțeleg mai mult decât credem noi. Când îi vezi cum dau din cap, cum își mușcă buza ca să nu plângă, simți cum ți se frânge inima. Dar apoi îți spun: Ai grijă la intervenție, tati. Vino repede înapoi. Și simți că tot sacrificiul are un rost, te întorci cu bucurie după zile și nopți de intervenții și misiuni, doar cu gândul la ei, la familie. Uneori le înregistrez un mesaj înainte să plec la serviciu, să-l asculte când deschid cadourile. În felul acesta, chiar dacă nu sunt fizic cu ei, o parte din mine e lângă ei.” mi-a povestit locotenent Mangu Adrian.

„Îi explic fetiței mele că meseria mea înseamnă să fiu un fel de ajutor al lui Moș Crăciun sau al îngerilor păzitori. Îi spun că, în timp ce alți oameni se bucură liniștiți acasă, eu sunt acolo ca să mă asigur că sunt în siguranță.” a povestit plutonier adjutant Oprițoiu Cătălin.

 Când nu pot fi cu ai lor, pompierii sunt cu ,,ai lor”. Colegii care devin familia de la serviciu, oamenii care îți cunosc tăcerile, oboseala și frica, dar și glumele și micile bucurii trăite.

Pentru colegii noștri, cea mai mare dorință nu este un cadou sau o masă bogată. Este ca fiecare intervenție să se termine cu bine. Ca toți să ajungă acasă în siguranță.

Sărbătorile lor nu sunt marcate de râsete în familie și vin fiert, ci de tăceri după misiuni grele și de speranța că următorul apel va veni mai târziu (pe tura următoare, glumesc câțiva colegi).

Pentru ei, urarea rămâne aceeași în orice zi a anului: să fie toți bine - ei, cei salvați și cei care îi așteaptă acasă.