Slujba de prăznuire a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, organizată în acest an la troița din municipiul Orșova, a avut o însemnătate aparte pentru salvatorii mehedințeni. În urmă cu un an, troița a fost distrusă în urma unei furtuni, însă colegii noștri din cadrul Secției de Pompieri Orșova au reconstruit-o, redând acestui loc valoarea sa spirituală și simbolică.

Astfel, astăzi, pompierii mehedințeni s-au adunat din nou în jurul troiței pentru a participa la slujba dedicată ocrotitorului pompierilor din întreaga țară.

Pompierii şi-au ales ca ocrotitor şi izbăvitor pe Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, tocmai datorită calităţilor pe care bătrânul ierarh le-a avut, de ascultător şi smerit, dar mai ales de viteaz şi biruitor în lupta cu puterea focului.

Legătura acestui minunat Sfânt cu instituţia pompierilor o realizează tocmai minunile şi faptele sale, între care şi salvarea oraşului Timişoara, din calea flăcărilor ce ameninţau să distrugă aşezarea în totalitate, pe vremea când era mitropolit al Banatului.

În toamna anului 1653, asupra cetăţii Timişoarei s-a abătut un lung şir de jafuri şi distrugeri din partea turcilor care au incendiat oraşul. Partea de apus a Timişoarei a fost cuprinsă de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor şi ameninţa să se întindă în tot oraşul. În acel moment, episcopul Iosif, deşi bătrân, nu a fugit, ci luându-şi acoperământ credinţa neţărmuită în Dumnezeu, a ieşit cu curaj în faţa bisericii, cu Sfintele Taine în mână şi, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternică şi binefăcătoare care a stins focul, scăpând astfel oamenii şi aşezarea de acel mare pericol.

Tradiţia spune că, în momentul trecerii sale în nefiinţă, clopotele mănăstirii au început să bată singure.

La data de 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinţilor a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an.