În ultimele zile am citit multe dintre comentariile lăsate la postările noastre. Unele dintre ele ne spun că „ne plângem prea mult”, altele că „ar trebui să facem mai multă prevenire”, iar altele merg și mai departe, susținând că managementul acestor situații de urgență nu funcționează.

Nu vom răspunde fiecărui comentariu în parte. Preferăm, în schimb, așa cum o facem de multe ori, să vă arătăm realitatea din teren.

Acest sfârșit de săptămână a fost din nou unul dificil pentru colegii noștri din cadrul Stației de Pompieri Vânju Mare. Pentru ei, incendiile de vegetație uscată nu mai reprezintă de mult timp intervenții izolate, așa cum se întâmplă în cazul altor subunități, ci au devenit o rutină a fiecărei veri, pe care nimeni nu și-ar fi dorit-o. În acest context, colegii noștri au intervenit pentru a 56-a zi la incendii de vegetație uscată, într-un raion de intervenție care, an de an, ridică cele mai mari probleme din județ. Iar toate acestea s-au desfășurat în condiții de Cod Portocaliu de caniculă, cu temperaturi sufocante și intervenții desfășurate, de cele mai multe ori, în zone greu accesibile.

Poate că, din exterior, este greu de înțeles ce înseamnă această succesiune aproape neîntreruptă de misiuni. Însă cei care îi văd zi de zi pot observa un lucru pe care nicio fotografie și niciun material de presă nu îl poate surprinde cu adevărat... oboseala.

Sunt colegi care revin la serviciu după cele două zile de repaus prevăzute între ture, însă pe chipurile lor se vede încă efortul intervențiilor precedente. Nu pentru că nu s-ar fi odihnit, ci pentru că organismul nu reușește să se recupereze după zeci de ore petrecute în fum, în praf, sub un soare arzător și în condiții de solicitare fizică permanentă.

Cât despre prevenire, vă asigurăm că ea există și că se desfășoară permanent. Desfășurăm activități preventive, transmitem comunicate, publicăm materiale de informare și repetăm, de fiecare dată, același mesaj: nu incendiați vegetația uscată. Din păcate, realitatea ne arată că, deși mesajul ajunge la foarte mulți oameni, încă există persoane care aleg să îl ignore.

Nu scriem aceste rânduri pentru a ne plânge și nici pentru a căuta compasiune.

Le scriem pentru că, în spatele fiecărei cifre din bilanț, există oameni. Oameni care pleacă din nou și din nou la intervenție, care își consumă resursele fizice și psihice pentru incendii care, de cele mai multe ori, puteau fi evitate.